Pentru rezervarea unei Slujbe de Botez trebuie sa va adresati preotului din timp.

Pentru a întelege semnficatia Tainei Sfântului Botez si a va pregati cât mai bine, la întâlnirea cu preotul, solicitati si adresati întrebari legate de aspectele neîntelese sau pe care doriti sa le aprofundati.

LA BOTEZ NU TREBUIE SA UITAM DE:

Taina Sfântului Botez se poate savârsi în orice zi a anului, dar în zilele de post se face fara petrecere.

Pentru ca Botezul unui copil este un eveniment plin de bucurie pentru familie si este urmat de o masa cu petrecere este bine de organizat un astfel de eveniment în zilele de dulce cu dezlegare pentru toate mâncarurile.

Este nepotrivit si chiar un pacat sa savârsim în post petreceri, de aceea perioadele care sunt oprite pentru cununii, trebuie luate ca reper.

Perioadele de post si sarbatoare cand nu se fac botezuri cu petrecere

TAINA SFÂNTULUI BOTEZ - Din Catehismul Ortodox

Sfântul Botez este întâia dintre Tainele Sfintei Biserici; este usa prin care se intra în Sfânta Biserica. Si numai ajungând membri ai Bisericii lui Hristos ne putem învrednici si de primirea celorlalte Sfinte Taine.

Taina Sfântului Botez a fost asezata de Mântuitorul Iisus Hristos prin cuvintele : «Mergând, învatati toate neamurile, botezându-le în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh» (Matei XXVIII, 19). Acestea le-a grait dupa învierea Sa din morti.

Dar Taina Sfântului Botez nu este numai usa prin care se intra în Sfânta Biserica a lui Hristos, ci si pentru câstigarea împaratiei lui Dumnezeu, asa cum ne încredinteaza însusi Mântuitorul, zicând : «De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre în împaratia lui Dumnezeu.» (Ioan III, 5).

Si înaintemergatorul Mântuitorului Hristos, Sfântul Ioan, a botezat la Iordam. Dar botezul lui nu era Taina, ci inchipuia doar curatirea de pacate prin credinta si pocainta; el era mai mult un îndemn la pocainta, un semn vazut si pregatitor spre cele ce aveau sa vina, cum marturiseste chiar Sfântul Ioan Botezatorul: «Eu unul va botez cu apa spre pocainta, dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic sa-I duc încaltamintea. Acesta va va boteza cu Duh Sfânt si cu foc» (Matei III, 11). Mai târziu, si Sfântul Apostol Pavel, întâlnind în calea sa pe unii care primisera botezul lui Ioan, i-a întrebat: «Primit-ati voi Duhul Sfânt când ati crezut? lar ei au zis catre el: Dar nici n-am auzit, daca este Duh Sfânt. Si el a zis: Deci în ce v-ati botezat? Ei au zis: În botezul lui Ioan. Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocaintei, spunând poporului sa creada în Cel ce avea sa vina dupa el, adica în Iisus Hristos. Si auzind ei, s-au botezat în numele Domnului Iisus» (Fapte XIX, 1-5), adica au primit Botezul crestin.

Sfântul Botez instituit de Mântuitorul Iisus Hristos nu este doar un semn pregatitor pentru cele ce ar fi sa vina, ci este o Sfânta Taina a Bisericii lui Hristos.

Partea vazuta a Tainei Sfântului Botez consta din afundarea de trei ori în apa sfintita a celui ce se boteaza si în rostirea cuvintelor : « Se boteaza robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatalui, amin, si al Fiului, amin, si al Sfântului Duh, amin.; acum si pururea si în vecii vecilor, amin».

Sfânta noastra Biserica face Botezul prin afundare, nu prin turnare sau prin stropire, pentru ca chiar cuvântul botez are însemnarea de «a afunda", «a cufunda». Sub forma de turnare sau prin stropire se savârseste doar în împrejurari cu totul deosebite, când, de pilda, cineva este greu bolnav sau când nu se afla la îndemâna apa din destul.

Apa care se foloseste la Taina Sfântului Botez trebuie sa fie naturala, curata, cu nimic amestecata.

Efectele primirii Tainei Sfântului Botez sunt : iertarea pacatului stramosesc si a tuturor pacatelor savârsite înainte de Botez în situatia celor ce se boteaza mai târziu ; renasterea, sau nasterea la o viata noua duhovniceasca, viata de curatie si sfintenie; de asemenea, primirea în sânul Sfintei Biserici, adica numararea celui botezat între fiii ei, putându-se împartasi de toate celelalte Sfinte Taine si de bunurile sufletesti pe care Sfânta Biserica le daruieste membrilor ei (cum s-a mai aratat). De aici si denumirile date Tainei Sfântului Botez: «baie», «izvor sfânt», «luminare», «renastere», «nastere din nou», «sfintire», «pecetea lui Hristos», «baia vietii"-, «baia renasterii» si «baia pocaintei».

Botezul sterge si vina si pedeapsa pentru pacate, dar el nu nimiceste si urmarile pacatului stramosesc, cum sunt: slabirea vointei si înclinarea spre rau, pofta inimii, suferintele, bolile si moartea.

Savârsitorii Tainei Sfântului Botez sunt episcopii si preotii, caci lor le-a încredintat Mântuitorul Iisus Hristos puterea de a savârsi Sfintele Taine. Numai în caz de nevoie poate boteza si diaconul, iar în cazuri cu totul deosebite poate face acest lucru si un simplu credincios, având însa grija sa rosteasca cuvintele care arata ca lucrarea se face în numele Sfintei Treimi. În acest caz, daca cel botezat traieste, trebuie chemat preotul pentru citirea rugaciunilor din rânduiala Botezului si administrarea Tainei Mirungerii si împartasaniei.

Daca sunt unii crestini din afara Bisericii Ortodoxe care spun ca nu trebuie sa botezam pe prunci, pentru ca ei nu au pacate si, mai ales, pentru ca nu pot sa marturiseasca credinta lor, noi ramânem la practica noastra, veche cât Biserica, de a boteza pe prunci, practica întemeiata si pe Sfânta Scriptura si pe Sfânta Traditie si pe ratiune. Aceasta, pentru ca Taina Sfântului Botez este absolut necesara pentru mântuire, de la care nu pot fi exclusi nici copiii. Primitorii Tainei Sfântului Botez sunt toti cei nebotezati, de orice vârsta ar fi ei, toti fiind întinati de pacatul stramosesc (Fapte XVI, 14-15; XVI, 33; 1 Cor. I, 16, 14-15 ; XVI, 23). Necesitatea Botezului pentru toti este aratata de Mântuitorul prin cuvintele: «Adevarat zic, de nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre în împaratia lui Dumnezeu» (Ioan III, 5). Chiar din timpul sfintilor apostoli se savârsea botezul copiilor : Lidia si casa ei (Fapte XVI, 15) ; temnicerul si casa lui (Fapte XVI, 33) ; Crispus si casa lui (Fapte XVIII, 8) ; Stefanas si casa lui (1 Cor.I, 76).

Sfânta Taina a Botezului este savârsita de preoti, care au primit harul sfintitor al preotiei. Este socotita sarbatoare mare pentru orice familie de crestin ziua în care copiii nou-nascuti primesc Taina Sfântului Botez si intra prin ea în rândul credinciosilor crestini. Potrivit rânduielilor sale, Biserica noastra boteaza pe prunci, curând dupa nasterea lor. Asa a facut ea de la început.

Daca botezul ne curateste în primul rând de pacatul stramosesc, oare trebuie sa uitam ca si copiii se nasc cu acest pacat ? Stim ce spune psalmisitul: «Întru faradelegi m-am zamislit si în pacate m-a nascut maica mea» (Ps. L, 6). Stim ce spune si Sfântul Apostol Pavel : «De aceea, precum printr-un om a intrat pacatul în lume si prin pacat moartea, asa moartea a trecut la toti oamenii, prin acela în care toti au pacatuit» (Rom. V, 12). Acest lucru cunoscându-l, ca toti ne nastem cu pacatul stramosesc, avem noi siguranta ca un prunc va trai pâna la vârsta când poate sa cunoasca si sa marturiseasca credinta în Hristos, pentru ca atunci sa-l botezam ? Putem noi sa riscam ca el sa moara nebotezat, sub osânda pacatului stramosesc ?

Iar daca ne referim la vremurile stravechi, la Traditia Bisericii, vedem ca de atunci, din secolele I-II si III se practica botezul copiilor. Sfintii parinti arata în scrierile lor ca Biserica a primit de la apostoli obisnuinta de a administra botezul si pruncilor.

În ceea ce priveste faptul ca pruncii nu pot sa-si marturiseasca credinta crestina, Biserica are ca garant pe nasii care-i primesc la botez, care marturisesc pentru acestia credinta crestina rostind Crezul si care îsi iau îndatorirea ca finii lor sa fie crescuti de ei în credinta Bisericii.

De altfel, noi cunoastem tot din Sfintele Scripturi atâtea cazuri când pentru credinta cuiva Dumnezeu S-a îndurat de cel pentru care acesta se ruga. Sa ne amintim ca Mântuitorul a vindecat pe sluga sutasului din Capernaum pentru credinta stapânului sau; a vindecat pe fiica femeii canaanence pentru credinta mamei sale, si a înviat pe fiica lui Iair pentru credinta tatalui sau, si pe fiul vaduvei din Nain pentru credinta mamei sale. Si atunci sa nu credem noi ca botezul poate fi savârsit pruncilor pe temeiul credintei nasilor lor?

Ca sa faca marturisirea de credinta, nasului i se cere sa fie bun credincios, sa fie mai în vârsta ; de asemenea, sa fie de acelas sex cu pruncul care se boteaza. Parintii pruncului nu pot fi nasi. Este bine ca pentru fiecare nou botezat sa fie numai un nas. (Când nasul este casatorit, atunci familia nasului devine ocrotitoare duhovniceste).

Nasul are îndatorirea sa îngrijeasca de viata sufleteasca a finului sau, învatându-l, la vremea cuvenita, adevarurile dreptei noastre credinte spre a face din el un bun credincios, madular sanatos al Sfintei Biserici. Dar si finul este dator cu ascultare si cu respect fata de nas, în aceeasi masura cum îi asculta pe parintii sai trupesti.

Exista un Botez al muceniciei sau al sângelui (Matei X, 32 ; XVI, 25), cunoscut în cele dintâi veacuri crestine, întelegând prin el moartea martirica, în persecutii, pentru Mântuitorul Iisus Hristos. Sfintii parinti îl socotesc asemenea Botezului din apa si din Duh, uneori chiar mai de pret decât acesta (Sfântul Grigorie Teologul).

Taina Sfântului Botez nu se repeta. Caci «este un Domn, o credinta, un botez» (Efes. IV, 5)... «Marturisesc un botez spre iertarea pacatelor», rosteste cel ce primeste Sfânta Taina a Botezului (Art. 10 din Simbolul Credintei). Într-adevar, dupa cum cineva nu se naste trupeste decât o singura data, tot asemenea nasterea sufleteasca nu poate fi decât una singura. Numai daca a fost gasit un prunc si nu se stie sigur de a fost sau nu botezat, atunci acesta este botezat conditionat, daca n-a fost botezat. Deci nici aici nu se savârseste un al doilea botez.

LECTURA DIN SFINTII PARINTI

«Cati în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati îmbracat» (Gal. III, 27).

«Scufundându-te în apa, unde-ti pierzi urma, înseamna ca ai ajuns sa te lipsesti de viata din aer. Iar a te lipsi de viata, e tot una cu a muri. Când, peste câteva clipe, te-ai ridicat la fata apei, ajungând iar la lumina, înseamna ca te doresti fierbinte dupa alta viata, iar dupa ce ai dobândit-o traiesti numai din ea. Din aceasta pricina si cerem în slujba Botezului ajutorul Facatorului a toate, iar o nastere din nou e cu mult mai însemnata decât cea dintâi. Acum si chipul lui Dumnezeu se întipareste mai bine în sufletul celui botezat decât odinioara, iar statura lui e facuta acuma si mai întocmai dupa modelul dumnezeiesc, caci de-acuma chiar modelul ni se arata cu trasaturi mai lamurite» (Nicolae Cabasila, Viata în Hristos).

2017 - Biserica Sfintei Cruci si a Sfantului Vasile cel Mare - Victoria, Bucuresti