Istoricul bisericii Sfintei Cruci si a Sfântului Vasile cel Mare de pe Calea Victoriei

Prima biserica de aici a fost construita probabil din lemn, în secolul al XVIII-lea, sau poate chiar mai devreme, într-o zona de paduri si balti, în mahalaua care va purta si ea putin mai târziu numele de Sfântul Vasile, de pe calea Podul Mogosoaiei. În zilele noastre aceasta artera importanta a orasului poarta numele de Calea Victoriei, amintind de intrarea în oras si de trecerea prin fata bisericii a armatelor române ce se întorceau biruitoare din razboiul de indepententa de la 1877 precum si din diferite etape ale celor doua Razboaie Mondiale.

Se cunoaste faptul ca biserica exista din zid la 9 ianuarie 1804, figurând în catagrafia întocmita în acest an a orasului Bucuresti, precum si în catagrafia din 1810. Putin mai târziu, în 1813 este întocmita o catagrafie a bisericii Sfântul Vasile de pe Podul Mogosoaiei în care sunt cuprinse ca într-un inventar obiectele de cult si de patrimoniu. Aceasta catagrafie este scrisa în chirilica si se afla în arhiva Academiei Române la Manuscrisul românesc 661, fila 52 recto. La 7 noiembrie 1815, Biserica Sfântul Vasile a fost închinata Manastirii Marcuta. La 14 martie 1816, închinarea este întarita de domnul Ioan Gheorghe Caradja. Din 1815 dateaza si îmbracamintea din metal argintat si apoi aurit la 1852 a unei iconoane mai vechi a Maicii Domnului socotita facatoare de minuni. Daca aici a existat o biserica de lemn înca din veacul al XVIII-lea pe un teren înconjurat de ape si mlastini, adica putin populat, propice unei sihastrii mai vechi în jurul Codrilor Vlasiei, cum mentioneaza Nicolae Stoicescu si Nicolae Iorga, este posibil sa fi fost chiar un schit de calugari la marginea Bucurestiului de atunci. Acesta va fi avut legaturi cu Sfântul Munte Athos sau va fi fost înzestrat de un boier sau domnitor cu sfinte moaste. Marturie ne sta racla sub forma unei coperti de Evanghelie cu inscriptii grecesti si lucratura de argint în spiritul traditiei athonite cel mai probabil din sec XVII, ce adaposteste particele din sase sfinti si o bucata din Lemnul de viata datator al Sfintei Cruci. De asemenea, în urma unor lucrari de refacere si extindere a canalizarii în anul 2010, a fost descoperita o cruce din piatra sculptata cu litere chirilice ce provine de la sfârsitul sec. XVIII sau început de secol XIX si care aminteste de ...Barbu Marin... . Aceasta descoperire precum si informatiile ce s-au transmis din traditia locului ne aminteste de existenta unui mic cimitir de schit sau de parohie în apropierea bisericii. Din lucrari anterioare venirii smereniei noastre aici avem si alte marturii orale privind descoperiri de morminte în curtea interioara a bisericii.

Din 1828, exista scrisoarea fiicei preotului Trandafir, catre Presedintele Plenipotentiarilor de pe lânga Divanul Valahiei si Moldaviei, care revendica cele doua pravalii din fata bisericii, afirmându-se existenta acesteia în acest an, dupa informatiile gasite de parintele Dumitru Vâlcu, fost paroh al bisericii, dupa 1959.

Cartografia orasului Bucuresti, din 1838 fila 324 vorbeste despre Mahalaua "Sfântul Vasile", din culoarea galbena. Ceea ne arata ca împortanta sfântului locas de cult, ca centru al existentei urbane din aceasta zona, a dat numele locului si datorita unei existente istorice mai vechi sadita în traditia locului. Aceeasi cartografie arata ca în Mahalaua Sfântul Vasile locuiau: Duhovnicul Paraschiv pe Ulita Podul Mogosoaia, fila 326, Popa Petre - popa de mir- Ulita Mogosoaia, fila 336 nr. 2152, Diaconu Pana - Ulita Podul Mogosoaia, fila 347 nr. 2218.

În Raportul Comisiei Sfântului Sinod al Bisericii Autocefale Ortodoxe Române pentru fixarea parohiilor urbane si rurale, Bucuresti 1888, Tipografia Cartilor Bisericesti, la pag. 2- Plasa de Sus, este mentionata la nr. 5 Parohia Amza, cu filiale: Bis. Sf. Vasile, Sf. Nicolae (Tabacu) si Capela Sf. Ion Moldoveni. Asadar, la acea data, biserica nu mai tinea de Manastirea Marcuta, era biserica de enorie, acest lucru putând surveni fie chiar de la reconstruirea ei în ultima forma, de catre Toma Balta (1847), fie mai târziu, în urma secularizarii averilor manastiresti, din 1860, în vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza sau a unei reforme administrative bisericesti.

Cea de-a doua biserica a fost distrusa de cutremurul din 1838 si refacuta din zid la anul 1847 într-o forma noua, asa cum ne prezinta pisania, scrisa cu litere chirilice, aflata pe peretele din dreapta al pronaosului.

"Aceasta sfânta si dumnezeiasca biserica unde sa praznuieste hramul ierarhului Vasile cel Mare, episcopul Capadocii, s-au zidit din nou cu cea mai mare parte a cheltuielii raposatului caminar Toma dupa legatul sau în locul altei biserici, în zilele mariei sale preaînaltatului domn Gheorghe Dimitrie Bibescu, pastor fiind Preasfintitul Mitropolit Neofit al-II-lea - anul de la mântuireaa lumii 1847, septembrie."

Pe la anii 1874, se vor zidi în curtea din spatele bisericii câteva odai de locuit pentru preotul paroh si pentru paracliser, pe cheltuiala doamnei Elena Filipescu din marea familie a Filipestilor. Aceasta crestina evlavioasa care provenea dintr-o familie boiereasca ce locuia pe Podul Mogosoaiei, va lasa de asemenea, în baza unui testament, o donatie anuala catre biserica Sfântul Vasile, de 800 lei, din care 100 se dadeau preotului paroh iar restul erau folositi la repararea si întretinerea bisericii.

Din 1902 se pastreza în cadrul Arhivelor Statului, un inventar de bunuri în stare de manuscris si care prezinta bunurile mobile si imobile de la acea data apartinând bisericii Sfântului Vasile-Victoria.

În Anuarul editat în 1909 de catre Arhiepiscopia Bucurestilor, la parohia Sf. Vasile slujea preotul Paroh Marian Vasile, iar parohia numara 171 de familii, în total 600 de suflete.

Datorita donatiei lui Elena si Al. Filipescu, o perioada a permis preotilor sa întretina si sa repare biserica în repetate rânduri, iar exercitiul fondului la 1941 conform Anuarului Arhiepiscopiei Bucurestilor se prezenta astfel: 45.083 lei-excedente din anii trecuti, 6.500 lei fond inalienabil din donatia lui Al. Filipescu si 3.800 efecte. În momentul acela bibilioteca numara 115 volume, iar preot paroh era Pr. Zamfir St. Popescu, fost diacon al Catedralei Patriarhale si director al Cancelariei Sfântului Sinod, iar parohia numara 200 de familii si cca. 800 de suflete. Existenta bisericii în timp se poate observa si din Inventarele ulterioare: cel din 1959 aflat în arhiva Sfântului Sinod, precum si în inventarul mare din 1969 al Protoieriei 2 Capitala.

Biserica a fost reparata în 1889,1897, apoi "În luna septembrie 1911 s-a facut reparatie radicala acestei sfinte biserici. Epitropi fiind: Pr. Ec. V. Marian, Teodor Grigoriu si Constandin Tomescu cu ajutorul enoriasilor si al onor Primariei Capitalei"cum ne marturiseste pisania aflata în partea stânga a bisericii la intrare. Între ctitorii ce au sustinut biserica mai amintim si pe Toma, Elena, Luxandra, Neca, Dumitru, Voica, Tudora - nume ce se regasesc în pisania de marmura aflata la Proscomidiar în Sfântul Altar. Reparatiile de întretinere au continuat apoi în 1922,1925-reparatie radicala,1930, 1938, 1959, 1960 si mai recent, începând cu anul 2001 prin sprijinul mai multor credinciosi generosi la initiativa Pr. Andreana Petru s-a spalat pictura, s-a restaurat catapeteasma, a fost montata gresia din pardoseala bisericii, a fost montat sistemul de încalzire si racire al bisericii, a fost montat un policandru nou cu horos, s-a construit o clopotnita noua si alte câteva lucrari de întretinere sau înnoire.

Din anul 2008, s-a început un nou val de lucrari de înnoire si restaurare a patrimoniului bisericii prin venirea aici ca paroh a Pr.dr. Cristian Trandafir. Astfel ca la initiativa parintelui paroh, s-a construit un lumânarar din zid, proiectat de d-na arhitect Alexandru Cornelia, în stilul arhitectonic al bisericii, s-au restaurat majoritatea icoanelor de patrimoniu din biserica cu ajutorul mai multor credinciosilor deosebiti în cadrul proiectului "Fa-ti prieten un sfânt! Adopta o icoana". Tot prin sprijinul unor binefacatori s-a ridicat un pangar în biserica pentru necesitatile credinciosilor în ceea ce priveste achizitionarea unor obiecte de cult sau carti bisericesti, s-au construit doua iconostase noi sculptate si împodobite cu foita de aur pentru punerea spre închinare a doua din cele mai valoroase icoane ale bisericii. S-a restaurat si îmbogatit un iconostas mai vechi precum si pictura dar si îmbracamintea icoanei Maicii Domnului facatoare de minuni. A fost construita o racla din argint pentru a cinsti Lemnul de viata datator al Sfintei Cruci si Sfintele Moaste ce se gasesc în coperta de Evanghelie sapata în lemn pictat si îmbracat în argint cizelat batut cu pietre scumpe. S-a construit un baldachin din lemn sculptat si împodobit cu foita de aur în vederea depunerii aici a Sfintei Racle pentru închinare; de asemeni, la initiativa parintelui Cristian si prin binecuvântarea Parintelui Patriarh Daniel, biserica a primit cel de-al doilea hram: Înaltarea Sfintei Cruci praznuit pe 13 si 14 septembrie, datorita existentei aici a unei particele din Lemnul Sfintei Cruci, precum si instituirea unui pelerinaj anual pe 13 septembrie dupa slujba de priveghere cu Lemnul Sfintei Cruci pâna în parcul Nicolae Iorga - unde a fost montata o Cruce dintr-o singura bucata de piatra de Wratza de cca. 3m înaltime si sfintita pe 13 septembrie 2011 de Preasfintitul Parinte Varsanufie, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor. Troita din piatra, aflata în parcul Nicolae Iorga are o întreita semnificatie si anume: 1-marturiseste existenta unei particele din Lemnul Sfintei Cruci în biserica Sfântul Vasile cel Mare din apropiere, si la care va poposi în fiecare an procesiunea pe 13 septembrie; 2- este închinata marelui istoric Nicolae Iorga care a a sfârsit de moarte tragica; 3- aminteste de jertfa soldatilor români în razboiul de independenta de la 1877 si a celor doua Razboaie Mondiale datorita intrarii pe aceasta artera a eroilor neamului în Capitala. Legat de Sfânta Cruce a fost înaltata o Troita din lemn în curtea bisericii în urma descoperirii unei alte cruci din piatra cu litere chirilice (sec. XVIII-XIX) în momentul reabilitarii si extinderii canalizarii spre casa parohiala. Aceasta troita din lemn a fost ridicata prin donatia dl. epitrop Gabriel Petre si a familiei sale având si ea o întreita semnificatie: 1- Marturiseste existenta Lemnului Sfintei Cruci în biserica, cinstind Patimile mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos, 2-este ridicata spre pomenirea soldatilor români ce au intrat în Bucuresti de pe front în urma carora artera a dobândit numele de Calea Victoriei, 3- este ridicata spre pomenirea tuturor celor ce au fost înmormântati în jurul bisericii credinciosi, binefacatori sau slujitori si ale caror morminte nu se mai cunosc. Tot prin sprijinul epitropului s-a restaurat Crucea din Sfântul Altar, obiect de patrimoniu din sec XIX si s-au împlinit mai multe lucrari în biserica.

Un lucru important îl reprezinta întocmirea si realizarea documentelor de propietate ale bisericii în urma unor cercetari sustinute prin arhive si lucrari ce au durat 3 ani si prezentate instantei de judecata prin sprijinul d-nei Luiza Maria Popescu care s-a îngrijit si de ctitorirea troitei din piatra aflata în parcul Nicolae Iorga. S-au facut si alte lucrari de înnoire în Sfântul Altar care reprezinta începutul unor lucrari ample de reabilitare a bisericii în ceea ce priveste schimbarea învelitorii de tabla a acoperisului, a reabilitarii fatadei, a realizarii unei canalizari pentru apa pluviala, etc. Aceste lucrari vor fi preocuparile unui viitor apropiat în vederea reabilitarii si înfrumusetarii sfântului locas ce trebuie sa straluceasca în jurul Sfintei Cruci a Domnului Iisus Hristos.

Elemente de arta si patrimoniu

Din punct de vedere al aspectului arhitectural, lacasul apartine stilului muntenesc, cu plan triconc (29.4 x 12.2 metri), având trei abside. Absida altarului la exterior este poligonala si ovala pe interior, iar absidele laterale sunt dreptunghiulare la exterior si ovale, putin adâncite la interior. Biserica are si un mic pridvor. Acesta, având un fronton si o arcada sprijinita pe coloane geminate, este închis cu zidarie, numai lateral. Deasupra pridvorului se afla 3 rozete cu geam ce amintesc si de elemente artitectonice occidentale. Naosul si Pronaosul bisericii formeaza o singura nava. Deasupra pronaosului la intrare a fost ridicat un cafas din lemn spijinit pe coloane. Un mic amvon este asezat pe peretele nordic al naosului, împodobit în manierea catapetesmei pe fond alb-auriu.

Interiorul bisericii este pictat în anul 1889 de catre pictorul Anton Serafim (1838-1911). Anton Serafim a fost monah la Manastirea Caldarusani si este un rezultat al Scolii de Pictura din cadrul manastirii unde prin 1850-1856 îsi încorda penelul în tineretea sa, Nicolae Grigorescu. De altfel, maniera de pictura se aseama fiind o caracteristica a epocii, însa nu atinge sensibilitatea si acuratetea marelui Grigorescu. În sirul marilor pictori ce au iesit din scoala de pictura caldarusiana, Anton Serafim se afla pe locul al treilea sau al patrulea. În biserica noastra, se gasesc si alte lucrari ale lui Anton Serafim, ca pictura pe lemn între care amintim icoana Sfintilor Trei Ierarhi într-o maniera originala pictata la 1897 si restaurata în 2011 cu ajutorul credinciosilor si grija dl.prof. Dorin Handrea. Tot lui Anton Serafim apartine si o icoana de marime mica restaurata tot în 2011. Alte lucrari se mai gasesc în muzeul Manastirii Caldarusani. În realizarea picturii, au participat finaciar si diferiti credinciosi precum Fam Ing. Eugen si Nora Vintila cu fiica Felicia - donând banii pentru realizarea scenei cu Mântuitorul Iisus Hrisos ca Judecator în strana dreapta; fam. Ing. Mihail Mircea daruind o donatie pentru realizarea icoanei Sf. Arh. Mihail si altii. Pictura a fost spalata si repusa în valoare în anul 1981 si a mai fost respalata în anul 2001. Pictura interioara este de factura neoclasica, cu influente occidentale, înlocuind fresca traditionala de stil bizantin, conform orientarii epocii, amintind de stilul în care lucra si Gheorghe Tattarescu.

Intrând în biserica, ochiul închinatorului este surprins de constructia deosebita si unica a catapetesmei, având cele trei registre pozitionate în plan vertical si nu orizontal, aminteste de libertatea exprimata în catapetesmele bisericilor rusesti având ca nunata de baza albul înnobilat de linii frânte sau curbate aurii. Cele trei registre verticale amintesc si de influentele liniilor gotice. De altfel, geamurile-rozeta situate pe peretele dinspre apus sunt tot de factura gotica.

Icoanele împaratesti ale catapetesmei, de dimensiuni mari, au fost ferecate în argint, între anii 1912-1915, pe cheltuiala unor familii înstarite ale Bucurestiului de la acea vreme: Icoanele Mântuitorului Hristos a Maicii Domnului îmbracate de A.E.Gradisteano, icoana Sf. Nicolae din partea dreapta îmbracata de Generalului Mihail Boteanu si familia sa Zoe si Misulica la 1913, icoana Sf. Împarati Constantin si Elena îmbracata de doctorului Constantin C. Tomescu si Paulina la 8 septembrie 1914, icoana Sf. Ioan Botezatorul îmbracata de Ioan si Maria Blanita la 15 aug. 1912, etc.

Daca privim partea superioara a catapetesmei, observam ca cele trei registre care sunt pozitionate în plan vertical si nu în plan orizontal precum pe catapetesmele traditionale, Totusi aduna în ele, toate icoanele potrivit erminiei bizantine. Însa dispunerea lor, este lucrul cel mai interesant si inedit. Daca în registrul central este prezenta în partea superioara- icoana Sfintei Treimi care guverneaza si proniaza întreaga istorie a mântuirii nostre, în partea inferioara este prezenta icoana Cinei celei de taina înconjurata de proorocii Vechiului Testament si ale caror profetii s-au împlinit în Iisus Hristos, amintind de Mielul Euharistic, iar în partea inferioara pe usile împaratesti ne întâmpina scena Bunei-Vestiri ca împlinire a pregatirii mântuitoare a Sfintei Treimi. În celelalte doua registre verticale plasate de o parte si de cealalta a celei centrale un pic mai mare, se gasesc icoanele praznicale- adica învatatura si minunile savârsite si împlinite în pamântul fagaduintei de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Totusi în aceste registre nu gasim pe Sfintii Apostoli în icoane individuale, ci numai în afara registrelor raspânditi în icoane ogive pe catapeteasma. Si, desi raspânditi, apar doi câte doi amintind de cuvintele Mântuitorului:"mergând învatati toate neamurile botezându-le în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh". Aceasta raspândire a Sfintilor Apostoli ne arata efortul de propovaduire a Evangheliei în toate locurile cunoscute atunci. Asadar ampreta originala a mesterului arata universalitatea credintei si împlinirea unei lucrari în Duhul Sfânt dincolo de pamântul tarii sfinte. Printr-o asezare unica a icoanelor pe catapeteasma întrezarim întrega lucrare misionara a istoriei mântuirii noastre adunata si realizata în decursul mileniilor.

Un odor de mare pret pastrat în naos, în partea stânga a Sfântului Altar, este icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, care a fost ferecata în metal argintat la 1815 conform inscriptiei cu litere chirilice aflata pe lucratura de metal: "Aceasta sfânta icoana, s-au îmbracat cu ajutor de la robii lui Dumnezeu : Lucsandra, Ecaterina, Gheorghe, Kostada la 1815"; icoana fiind mult mai veche si a apartinut probabil celei de-a doua biserici dimpreuna cu doua trei icoane mai mari restaurate în 2011. Ridicându-se cea de-a treia biserica la 1847, iata ca si icoana Maicii Domnului facatoare de minuni primeste o noua haina, astfel încât îmbracamintea de metal este aurita la 1852. În anul 2011 prin jertfa câtorva credinciosi deosebiti între care d-na Mira Lefter, Rodica Maria, Adriana Vasilache, Fam. Dumitrescu Romulus si Magdalena si altii, icoana Maicii Domnului a fost restaurata la initiativa pr. paroh Cristian Trandafir, atât în ceea ce priveste pictura, cât si în ceea ce priveste restaurarea si aurirea îmbracamintii de metal, dar si a restaurarii si înnoirii iconostasului în care se afla. Ceea ce este interesant la aceasta icoana, este faptul ca a avut doua straturi de pictura. Prima fiind mai smerita si probabil prin aceea a început lucrarea Maicii Domnului si alta mai noua probabil de la data atasarii lucraturii de metal deoarece locurile lasate libere pentru chipurile îngerilor si a Mântuitorului Prunc, nu coincid cu cele originale - motiv pentru care a necesitat o repictare a chipurilor si alungire a trupurilor. Însa prin restaurarea efectuata de dl. prof. Dorin Handrea în anul 2011, s-au restaurat atât chipurile cele noi de la 1815 într-un mod extraordinar cât si descoperirea celorlalte chipuri a îngerilor si Pruncului care, chiar daca nu se vad prin îmbracaminte participa tainic la împreuna-lucrarea rugaciunii credinciosilor si clerului în fata Împartesei Cerului - Maica Domnului, simbolizând totodata prezenta smerita si tainica a lui Dumnezeu în lucrarile noastre.

Între icoanele de patrimoniu apartinând sec. XIX ce se gasesc în biserica, putem aminti de Icoana Mântuitorului Iisus Hristos pictata de zugravul Manolache la 16 iunie 1840 pe cheltuiala doamnei Zoita si a familiei, ce a fost restaurata în 2011 cu sprijinul familiei Virgil si Dorina Diaconescu si introdusa într-un iconostas nou din lemn sculptat si foita de aur donat de familia dl. Mihai si Nicolaeta-Cristiana Bugaru. Aceasta icoana se gaseste în fata catapetesmei Sfântului Altar alaturi de icoana Maicii Domnului pictata în aceeasi maniera de catre zugravul Radu în 1840 si pusa într-un iconostas identic cu cel al Mântuitorului Hristos, a carei restaurare a fost sprijinita de doamna prof. Nastase Teodora si Lucia în 2011.

Însa cel mai important odor al bisericii Sfintei Cruci si a Sfântului Vasile cel Mare, este Sfânta Racla în care se gasesc: o bucatica din Lemnul de viata datator al Sfintei Cruci pe care s-a rastignit Mântuitorul Iisus Hristos si particele din Sfintele Moaste a Sfântului Ioan Botezatorul, a Sfântului Mc. Trifon, a Sfântului M.Mc.Gheorghe, a Sfântului Mc. Teodor Tiron, a Sfântului Sf. Mc. Elefterie, a Sfântului Sf. Mc. Haralambrie, a Sfintei Mc. Paraschevi. Aceasta sfânta Racla din argint a fost confectionata si cizelata la Atelierele Patriarhale de la Manastirea Pasarea fiind lucrata de maicile Fanuria si Fevronia si încheiata la Atelierele Patriarhale de la Popesti Leordeni. Lucrarile de cizelura au durat câteva luni, iar lucrarea a fost finalizata pe 12 septembrie 2011 cu o zi înainte de începutul praznuirii noului hram: Înaltarea Sfintei Cruci. La realizarea acesteia au contribuit foarte multi credinciosi care din putinul lor au dorit sa cinsteasca Sfânta Cruce. Modul în care au poposit aici sfintele odoare este învaluit în taina deoarece documentele înca se lasa asteptate. Totusi, stim ca acestea au stat o buna parte de timp ascunse într-o nisa din Sfântul Altar pâna când au fost puse spre închinare de Parintele Pavel Maracine dupa 1990 dupa unii credinciosi, care a si comandat fostul mobilier mai smerit în care erau puse spre închinare Sfintele Moaste, sau de parintele Dumitru Vâlcu pâna în 1990 - dupa alti credinciosi. Acest mobilier a fost schimbat cu noul Baldachin în 2011. Între anii 1992-1994, parintele Pavel Maracine a aratat Sfânta Raclita din Lemn sub forma unei coperti de Evanghelie Parintelui Patriarh Teoctist, dar informatiile istorice si modul în care au ajuns în biserica, nu s-au gasit consemnate pâna în prezent. Pâna în zilele noastre descoperiri ale unor izvoare legate de parcursul acestor preasfinte odoare nu am aflat. Ne rezumam momentan în a prezenta câteva posibilitati rezultate dintr-o analiza arheologica coroborata cu câteva informatii istorice, a venirii lor pe pamânt românesc.

Pe spatele îmbracamintii din argint si aur a Lemnului Sfintei Cruci am gasit o inscriptie în limba graca ce face referire la "Egumenul Macarie Dohiaritul - 177..." Ceea ce înseamna ca un anume staret al Manastirii Dohiariu din Sfântul Munte Athos s-a îngrijit de confectionarea Sfintei Raclite si probabil a purtat-o cu sine în Tara Româneasca unde va fi apelat la mila domnitorului, a boierilor si a credinciosilor pentru dobândirea de ajutoare financiare în vederea restaurarii si rectitorii Manastirii Dohiariu. Ceea ce explica si faptul ca aceasta Sfânta Racla a fost confectionata precum o carte ce putea fi usor transportata în desaga staretului si pusa spre închinare. Posibil ca anul întocmirii raclei sa fie 1770 (cifra 0 am pus-o noi pentru ca în locul acela se afla o gaura de la un cui de a strabatut argintul si am presupus-o). Dupa cifre mai sunt câteva litere ce trebuiesc descâlcite, probabil luna.

O alta posibilitate ar fi ca aceasta Racla sa fi fost platita de un boier (ca ajutor pentru Manastirea Dohiariu), de ce nu, un domnitor pentru o anumita biserica sau manastire, iar staretul Macarie sa o fi lasat ca multumire. Ori sa fi fost adusa aici.

În desele pelerinaje în Sfântul Munte Athos ale parintelui Cristian Trandafir cautând informatii despre aceasta, s-a întâlnit cu un parinte care si-a sustinut teza de doctorat în Grecia privind sfintele racle si odoare din Sfântul Munte Athos si de la Locuri Sfinte. A fost invitat sa vina în Bucuresti si sa vada Sfânta Racla. Astfel la sarbatoarea Sfântului Dimitrie din Basarabi în anul 2010, parintele a cercetat cu deamanuntul Sfânta Racla si a întarit certitudinea ca lucratura este autentica - dupa model athonita si foarte veche. Tot ce se gaseste în Sfânta Racla este autentic. Culoarea, textura lemnului si celelalte aspecte sunt similare cu toate fragmentele importante din Lemnul Sfintei Cruci de la Locurile Sfinte si din Sfântul Munte Athos.

Pentru a determina valorarea Sfintei Racle au fost chemati câtiva bijutieri care sa ateste valoarea metalului, a pietrelor si a lucraturii. Toti cei ce au cercetat Sfânta Racla ne-au asigurat de lucratura în cizelura foarte veche în tabla de argint aurit precum si de existenta pe cele doua coperti de Evanghelie a pietrelor pretioase si semipretioase. Astfel se gasesc 4 safire mari, smaralde, granate, rubine si topaz, precum si perle. Sfânta Cruce este înconjurata de un sirag de pietre pretioase sau semi-pretioase. Nu se putea pune în asa cinste o simpla bucata de lemn. Sub îmbracamintea de argint unde se afla Sfânta Cruce am descoperit o pictura bizantina în miniatura foarte valoroasa a Sfintilor Împarati Constantin si Elena precum si a doi îngeri în zbor înconjurând Sfânta Cruce. Pictura a fost evaluata si restaurata, conservata de dl .prof. Dorin Handrea cu ocazia reasezarii Sfintelor Moaste si a pregatirilor pentru a fi asezate în noua racla în luna august 2011. Pictura este în vopsea de aur sau cu foita de aur - foarte frumoasa.

De asemenea în partea stânga a Evangheliei unde se gasesc Sfintele Moaste, deasupra se afla un registru în care sunt pictati sfintii Trifon, Gheorghe, Teodor Tiron, Elefterie, Haralabie si Sf. Paraschevi. (de la stânga la dreapta). În aceeasi maniera extraordinara ca si Sfintii Împarati. Iar deasupra fiecarui sfânt se gaseste inscrpitia cu numele în limba greaca. Sfintele Moaste au fost asezate pe o patura de lâna de oaie prinse foarte bine în ceara veche. Acum aceasta coperta de Evanghelie se afla în racla cea noua si pusa spre folosul si închinarea credinciosilor.

Istoric adunat si prelucrat de Pr.dr. Cristian Trandafir

Activitati cultural-misionare

Activitati social-filantropice

Biserica noastra este implicata într-un parteneriat de colaborare cu Gradinita nr. 1, si Gradinita nr. 50, prin care copiii sunt periodic împartasiti, li se tin cateheze (prin intermediul icoanelor si al imaginilor biblice), au loc lectii deschise cu prilejul anumitor sarbatori importante, se pot organiza excursii la manastiri, iar de Craciun si de Sfintele Pasti copiii sustin mini-concerte de colinde în biserica si primesc daruri.Gradinitele sunt sfintite prin slujbe de sfintire a apei.

Participarea în programul de prevenire a abandonului scolar Nu abandona scoala! si Hristos împartasit copiilor!, initiat de Patriarhia Româna în colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, prin care slujitorul desemnat, Pr. Dr. Marius Zamfira consiliaza si sprijina copii ce prezinta riscul de a abandon.

De asemenea copii au posibilitatea prin aceste programe sa se apropie mai usor si pe întelesul lor de biserica

Asistarea persoanelor în vârsta, pensionari cu venituri mici, prin vizita preotilor la domiciliul batrânilor din parohie, consiliere, împartire de ajutoare, financiare si produse necesare vieti, periodic sau cu ocazia sarbatorilor, în functie de posibilitatile parohiei.

Împartirea cu precadere la slujbele de hram ale bisericii pe data de 13-14 septembrie de Înaltarea Sfintei Cruci si pe 1 ianuarie de Sfântul Ierarh Vasile cel Mare a unor pachete cu alimente sau oferirea unei mese în functie de posibilitatile anuale.

Programul bisericii Sfintei Cruci si a Sfântului Vasile-Victoria

Luni - deschis 8:00-19:00

Se citesc Acatiste, se savârsesc slujbe sau rugaciuni la solicitarea credinciosilor

Marti - deschis 8:00-19:00

Se citesc Acatiste, se savârsesc slujbe sau rugaciuni la solicitarea credinciosilor

Miercuri - deschis:

Joi - deschis 8:00-19:00

Se citesc Acatiste, se savârsesc slujbe sau rugaciuni la solicitarea credinciosilor

Vineri - deschis 8:00-19:00

Sâmbata - deschis

Duminica - deschis

Programul de fata are un titlu informativ si se modifica în functie de Sarbatorile si solicitarile slujbelor de peste an.

În fiecare dimineata se citeste câte un Acatist al unui sfânt ale carui Sfinte Moaste se afla în biserica sau se praznuieste în perioada respectiva, dupa care se pomenesc acatistele si pomelnicele lasate de credinciosi.

Spovedaniile se tin în toate posturile de peste an si la solicitarea credinciosilor. Iar rugaciunile în biserica pentru credinciosi se rostesc la solicitarile acestora în functie si de necesitatea si folosul lor.

Programul de fata are un titlu informativ si se modifica în functie de Sarbatorile de peste an.

Slujitori ai Sfântului Altar la aceasta biserica:

Între personalitatile ce au locuit în apropierea Bisericii Sfintei Cruci si a Sf. Vasile

Între personalitatile ce locuiesc în apropierea bisericii

Sfinte moaste

Aflate în Biserica Sfântul Vasile-Victoria si data praznuirii lor:

Sf. Trifon ( 1 februarie), Sf. Haralambie (10 februarie), Sf. Teodor Tiron ( 17 februarie), Sf. Gheorghe (23 aprilie), Sf. Mc.Paraschevi ( 26 iulie), Sf. Elefterie (15 decembrie), Sf. Ioan Botezatorul (praznuit pe 7 ianuarie, 24 iunie, 29 august), precum si o particica din Sf. Cruce pe care a fost rastignit Mântuitorul Hristos (sarbatorile Sf. Cruci: Duminica a 3-a din Postul Mare, 7 mai, 1 august, 11 septembrie si 13-14 septembrie - Hramul bisericii)

ADRESA BISERICII

Calea Victoriei 198, sector 1, Bucuresti (vis-ŕ-vis de Muzeul George Enescu)

Telefon : 004 0726.68.96.96 / 004 0762.73.77.44

Tel/Fax: 004. 021.21.25.181

Pentru sprijinirea activitatilor social-filantropice ale bisericii ne puteti ajuta si prin cont bacar:

Cont bancar: RO74RNCB0072049696610001 - deschis la B.C.R, filiala Sector 1, Bucuresti.

COD FISCAL: 11831790

Biserica Sfântul Vasile-Victoria - Calea Victoriei, nr. 198, sector 1, Bucuresti.

2017 - Biserica Sfintei Cruci si a Sfantului Vasile cel Mare - Victoria, Bucuresti