Sfanta Cruce

Lemnul de Viata datator al Sfintei Cruci

cununie

Mesajul Preasfintitului Varsanufie - Episcop Vicar al Arhiescopiei Bucurestilor despre istoria Lemnului Sfintei Cruci rostit cu ocazia procesiunii pelerinaj din 13 septembrie 2011

În decursul veacurilor, traditia crestina a modelat si a transmis din generatie în generatie o impresionanta si tulburatoare istorie, a lemnului din care a fost facuta Sfânta Cruce, unul dintre primele simboluri ale credintei în mântuitoarea Jertfa a lui Iisus, gratie careia am redevenit fiii si mostenitorii Împaratiei lui Dumnezeu. Aceasta istorie este astazi mai putin cunoscuta. Ramâne însa importanta pentru ca dezvaluie, deopotriva, interesul si credinta crestinului simplu care, de-a lungul vremii, nu a încetat sa caute si sa-si raporteze existenta la momentul fundamental care a schimbat cursul istoriei: moartea pe cruce si Învierea Domnului.

DE UNDE S-A LUAT LEMNUL SFINTEI CRUCI?

La numai 2 km. departare spre Est de vechea cetate a Ierusalimului , într-o vale ce se numeste pe evreieste Emeq HaMatzlevah, se afla o manastire foarte veche cu numele Manastirea Sfintei Cruci sau în araba Derelem Mussalaben. Aceasta a fost zidita pe locul de unde s-a luat lemnul pentru construirea crucii pe care a fost rastignit Mântuitorul Iisus Hristos.

Dupa o traditie locala neconfirmata documentar, prima biserica ar fi fost construita de Sfintii Împarati Constantin si Elena. Dupa altii de împaratul Iustinian (527-565), iar dupa altii de împaratul Heraclie (610-641), care dupa întoarcerea lui din Persia în 628 ar fi asezat în acest loc tabara armatei, aducând cu el Lemnul Sfintei Cruci pentru a o repune la Golgota. Astfel, a decis sa construiasca o manastire în locul în care a poposit , în cinstea Sfintei Cruci. Conform documentelor existente putem spune cu certitudine ca aceasta manastirea exista la începutul perioadei bizantine.

cununie

Despre copacul din care a fost luat lemnul pentru cruce, traditia ecleziala precum si un manunscris siriac foarte vechi, consemneaza faptul ca istoria începe în timpul Patriarhului Avraam si este legata de aparitia Sfintei Treimi sub forma unor îngeri la Mamvri. Traditia spune ca Îngerii i-au lasat lui Avraam trei toiege (dupa altii trei seminte felurite) înainte de plecarea lor spre Sodoma. Urmeaza distrugerea Sodomei si Gomorei .

Conform Vechiului Testament si cartii Genezei (19, 17 - 38) în urma distrugerii Sodomei si Gomorei, Lot a fugit într-o pestera, cu cele doua fiice. Acolo, dupa ce l-au îmbatat, acestea s-au culcat cu el pentru a naste descendenti, crezând ca nu au mai ramas oameni în tot pamântul acela. Cei doi copii care s-au nascut în urma incestului s-au numit Moab si Ben-Ammi si au creat triburile Moabitilor si Amonitilor.

Dupa teribila sa fapta, Lot a gasit refugiu în Oad-el-Moualape, unde s-a rugat si a cautat iertarea lui Dumnezeu pentru atrocitatea comisa. El s-a consultat cu Avraam si l-a întrebat ce ar trebui sa faca pentru a primi iertarea pacatelor.

cununie

Avraam i-a dat lui Lot cele trei toiage pe care îngerii i le lasasera si i-a spus sa le planteze pe marginea Ierusalimului.

El l-a învatat ca toiagele trebuie udate cu apa din râul Iordan pentru a rezista si i-a spus ca în cazul în care acestea înfloresc însemna ca Dumnezeu i-a iertat pacatele, daca nu, atunci el nu a fost iertat.

Diavolul a încercat sa-l împiedice pe Lot de la udarea toiagelor si îi pricinuia mute necazuri în încercarile de a duce apa tocmai de la Iordan cale de 60 Km, dar în cele din urma nu a reusit. Cu trecerea timpului, acestea au prins radacini si au înflorit într-un singur copac de pin, chiparos si cedru. Acesta a fost numit în traditia locala – copacul blestemat, prin care s-a adus iertarea.

Potrivit traditiei, guvernatorul roman al Iudeii, care a supervizat condamnarea lui Hristos (Matei 26, 57, Ioan 18, 13) a ordonat ca Crucea lui Hristos sa fie construita din lemnul copacului blestemat. El a crezut ca, datorita acestor variatii de înaltime (copacul fiind înalt si foarte batrân), Hristos va suferi mai mult si datorita rastignirii pe acest lemn, El ar fi mult mai dezonorat. Astfel, Iisus Hristos a fost rastignit în chip simbolic pe lemnul copacului blestemat prin care s-a adus iertarea lui Dumnezeu fata de oameni.

Descoperirea Crucii rastignirii

Dupa moartea si Învierea Domnului, ucenicii Lui au îngropat lemnul crucii, stropit de dumnezeiescul sânge, la poalele Golgotei. În alta varianta a acestui episod, se spune ca soldatii romani care L-au rastignit pe Iisus, dupa punerea Lui în mormânt, ar fi aruncat cele trei cruci într-o cisterna sapata în piatra, din imediata apropiere a Golgotei, unde se colecta apa de ploaie necesara consumului orasului. Golgota ramasese un loc blestemat. Gunoaiele Ierusalimului au fost aruncate cu timpul acolo, în vechea cisterna, acoperind crucile. Dupa trei secole, în anul 326, împarateasa Elena, mama împaratului Constantin cel Mare, ajunsa la Ierusalim în cautarea Locurilor sfinte, a poruncit sa se sape în cetate. Asa s-au descoperit cele trei cruci de lemn. Crucea pe care fusese rastignit Mântuitorul a fost usor identificata, fiind singura care avea cuie batute în ea, fiindca cei doi tâlhari fusesera legati cu funii pe crucile lor. Pentru o mai buna verificare, crucea a fost asezata peste un mort, care a înviat si a rostit cuvinte de slava lui Dumnezeu. Aceasta este crucea despre care Sfântul Apostol Pavel scrie: "Caci cuvântul crucii este, pentru cei ce pier, nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu, caci scris este: pierde-voi întelepciunea celor întelepti si stiinta celor învatati o voi nimici.“ (1 Cor, 18-19).

Sfânta Elena, asa cum ne spun Ambrozie, Rufinus si alti Parinti si scriitori bisericesti, a trimis acasa, fiului ei Constantin, un fragment din lemnul Sfintei Cruci si doua cuie din cele în care fusese pironit Domnul, unul dintre ele fiind ulterior încastrat într-o diadema. Crucea descoperita pe Golgota a fost pusa în Bazilica "Sfânta Cruce“ din Ierusalim, zidita de împarateasa. Tot acolo au mai fost depuse un cui si placa pe care Pilat pusese sa se scrie INRI. În fata bazilicii, a fost înaltata o cruce de metal, pe care împaratul Teodosie al II -lea a acoperit-o cu aur si diamante în anul 417. Asa cum spune si pelerina crestina Egeria (sec. al IV-lea), în Biserica din Ierusalim, sfintita în ziua de 13 septembrie, a fost depusa spre pastrare cea mai mare parte a lemnului Sfintei Cruci, descoperita de putina vreme de Sfânta Elena. Dar sarbatoarea liturgica a Înaltarii Sfintei Cruci s-a stabilit o zi mai târziu, pe 14 Septembrie, când a fost aratata multimii, din amvonul Bisericii Sfântului Mormânt, de catre Macarie, episcopul Ierusalimului.

Începutul cultului public si oficial al Crucii lui Iisus s-a petrecut în anul 335, cu ocazia sfintirii bisericii zidite de împaratul Constantin cel Mare, la propunerea împaratesei Elena, pe Golgota, locul Calvarului si al îngroparii Mântuitorului Iisus, cunoscuta ca Biserica a Sfântului Mormânt, sau Martirion/Martyrium, iar mai târziu "Ad Crucem“.

Crucea rastignirii, luata ca prada de razboi de catre persi

Istoria Sfintei Cruci, dupa evenimentul pomenit mai sus, este însa una zbuciumata. Multe date nu concorda, fiind foarte greu de stabilit cu exactitate adevarul. Surse catolice sustin ca, dupa aproape trei veacuri, în anul 615, racla cu lemnul Sfintei Cruci a fost luata ca prada de razboi de catre persii care au invadat si au cucerit Ierusalimul, sub condu-cerea lui Cosroe Parviz, si dusa la Ctesifon. Dupa 14 ani, împaratul Heraclie al Bizantului a readus-o la Ierusalim, depunând-o, în anul 629, cu mare cinste, în Biserica Sfântului Mormânt. La 14 septembrie 630, Patriarhul Zaharia a înaltat-o în vazul credinciosilor.

În anii 634-635, lemnul Sfintei Cruci a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol (si înapoi) într-o procesiune solemna, a carei amintire s-a pastrat pâna astazi în cultul bizantin al sarbatorii din 14 Septembrie.

Crucea Domnului, pierduta si regasita

Aceleasi surse catolice sustin ca urmele acestei parti din Cruce s-au pierdut definitiv. Relicva, ascunsa în 1009, redescoperita si reasezata în Biserica Sfântului Mormânt în 1099 de cruciati, a cazut în 1187 în mâinile lui Salladin, pe câmpul de batalie de la Hattin, unde fusese adusa de episcopul Betleemului, la porunca regelui Ierusalimului, din sfânta relicva ramânând doar bucatile trimise de Sfânta Elena la Constantinopol si la Roma. În acest al doilea caz, fragmentul din Sfânta Cruce, pastrat în capela Pharos a palatului imperial de pe malul Bosforului, si celelalte relicve ale Patimilor care se aflau aici au fost achizitionate între 1241 si 1242 de catre regele Frantei, Ludovic al IX-lea, de la împaratul latin de Constantinopol. Lemnul Sfintei Cruci a fost depus în Sainte Chapelle, în 1248, de unde a disparut în timpul Revolutiei franceze.

Referitor la dramatica istorie a lemnului Sfintei Cruci, parintele Gheorghe Calciu spunea: "Este sigur ca, în perioada iconoclasmului, crucea a fost negata ca si icoanele. Poate ca a fost ascunsa de patriarhul Ierusalimului, eventual, descompusa în bucati spre a fi mai usor de ascuns si, apoi, scoasa din nou la iveala. Se presupune ca a fost trimisa la Constantinopol, atunci când pericolul musulman a crescut si ca a stat acolo pâna în preajma caderii Constantinopolului. Unii istorici cred ca atunci crucea a fost desfacuta în bucati mai mici si trimisa diferitelor patriarhii, spre salvarea ei. În felul acesta, cei care duceau bucatile de cruce puteau trece prin controlul musulman fara pericol. Dar, chiar daca astazi avem doar fragmente ale Sfintei Cruci, simbolul ei reprezentat în multiple forme ramâne ca semn al mortii si Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, spre care martirii îsi atinteau ochii în timpul suferintei si mureau fericiti. Crucea evoca patima mântuitoare pentru lume a lui Iisus. În ea se recapituleaza întreaga Lui viata“.

Astazi, fragmente din lemnul Sfintei Cruci se afla la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, la Roma, Constantinopol, Veria, în Grecia, Muntele Athos, Venetia, în Franta (Saint Sernin de Toulouse; Capela "La Vraie-Croix“ din Morbihan, Bretania; Anjou), Germania (Limburg an der Lahn), Belgia (Colegiul "Sfânta Cruce“ din Liege), Spania (Santo Toribio de Liébana) precum si în alte biserici si manastiri crestine din lume. Cea mai mare bucata din Sfânta Cruce este pastrata la Manastirea Xiropotamou, din Sfântul Munte Athos. În 1992, aceasta sfânta relicva a fost adusa pentru câteva saptamâni si în tara noastra. În 2004, cu prilejul praznicului Sfintei Parascheva, a fost adus la Iasi, prin grija Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, mitropolit la vremea aceea al Moldovei si Bucovinei, fragmentul din Crucea pe care a fost rastignit Mântuitorul Iisus Hristos care se pastreaza în Manastirea Panaghia Soumela din Veria - Grecia.

Sarbatorile Crucii mântuitoare

În afara de Înaltarea Sfintei Cruci, praznuita la 14 Septembrie, se mai celebreaza, la 1 August, Scoaterea Sfintei Cruci, sarbatoare ce provine dintr-o rânduiala mai veche a Bisericii din Constantinopol. La aceasta data, era scoasa din paraclisul palatului împaratesc si purtata, cu sobor si alai de sarbatoare, la Biserica Sfânta Sofia, o particica din lemnul Sfintei Cruci. Aici ramânea pentru a fi venerata pâna la 14 august, când era readusa în palat.

Sarbatoarea se oficia în amintirea aratarii semnului Sfintei Cruci la biruinta împaratului Constantin asupra lui Maxentiu, la podul Milvius, de pe Tibru, în anul 312, precum si în amintirea descoperiri lemnului Crucii la Ierusalim.

O alta traditie spune ca sarbatoarea aceasta este legata de biruinta credinciosului împarat Manuil Comnenul (1143-1180) asupra turcilor, cu puterea Cinstitei Cruci a Domnului.

Multi ani, fragmente din Crucea Mântuitorului s-au pastrat la Sfânta Sofia, într-o racla de pret, asezate într-un dulap în partea de nord, aproape de Sfântul Altar. În ultimele trei zile din Saptamâna Patimilor, era expusa pe un altar de aur, pentru a fi venerata vinerea de catre împarateasa si femeile din suita sa, iar sâmbata de catre patriarh si cler.

Dupa oficializarea cultului crestin, în veacul al IV-lea, în ziua de Pasti, pelerini din lumea întreaga veneau la Ierusalim pentru a retrai momentele dramatice îndurate de Mântuitorul, deoarece aici se pastrau relicve sfinte legate de patimi, printre care se afla si Sfânta Cruce, cu tablita de deasupra. Astazi, la Slujba Prohodului de la Ierusalim, din Vinerea Mare, cortegiul arhiereilor îmbracati în negru este deschis de episcopii care duc Sfânta Cruce, în care se afla încrustat lemn din Crucea Mântuitorului, cel mai de pret odor ramas lumii din timpul Patimilor lui Hristos.

O alta sarbatoare dedicata Sfintei Cruci este si aceasta duminica, a treia din Postul Mare. Împaratul Bizantului si înaltii demnitari cinsteau Sfânta Cruce la Biserica Maicii Domnului de lânga Fanar, unde se pastrau mai multe relicve ale Patimilor Mântuitorului. (articol realizat de Dumitru Manolache, publicat în Ziarul "Lumina de Duminica" din data de 7 martie 2010)

Acatistul Sfintei Cruci (14 septembrie)

Rugaciunile incepatoare

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacul 1:

O, de trei ori fericita si preacinstita Cruce, tie ne inchinam credinciosii si te marim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta inaltare. Ca o pavaza si arma nebiruita, ocroteste si acopera cu darul tau pe cei ce canta: Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!

Icosul 1:

Ingerii din cer in chip nevazut inconjoara cu frica Crucea cea de viata purtatoare si, vazand-o ca da credinciosilor acum har de lumina datator, cu stralucire, se spaimanteaza si stau zicand catre dansa unele ca acestea: Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a lumii;

Bucura-te, slava Bisericii;

Bucura-te, ca izvorasti tamaduiri cu indestulare;

Bucura-te, ca luminezi marginile lumii;

Bucura-te, lemn de viata mirositor si vistieria minunilor;

Bucura-te, preafericita si de daruri datatoare;

Bucura-te, ca esti dumnezeiesc asternut picioarelor;

Bucura-te, ca te-ai asezat spre inchinarea tuturor;

Bucura-te, pahar plin de curata bautura;

Bucura-te, luminator al stralucirii celei de sus;

Bucura-te, prin care se binecuvinteaza zidirea;

Bucura-te, prin care este inchinat Ziditorul;

Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!

Condacul al 2-lea:

Vazandu-se Elena pe sinesi intru dorire, a zis imparatului cu indraznire: lucrul cel preadorit sufletului tau se arata prea de bucurie osardiei mele; cautand insa arma cea biruitoare pentru tine, precum zici, canta: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Cunostinta cea necunoscuta mai inainte, imparateasa, cunoscand-o, a strigat catre cei ce slujeau: "din sanurile pamantului siliti-va in graba a afla si Crucea a mi-o da", catre care privind cu frica a zis, cantand asa: Bucura-te, semnul adevaratei bucurii; Bucura-te, izbavirea vechiului blestem; Bucura-te, comoara, pentru zavistie in pamant ascunsa; Bucura-te, ceea ce te-ai aratat cu stele inchipuita; Bucura-te, cinstita Cruce cu impatrite raze in chipul focului; Bucura-te, scara pe inaltime rezemata, mai inainte oarecand aratata; Bucura-te, lumina ingerilor cea cu alinare inchipuita; Bucura-te, rana demonilor cea mult suspinata; Bucura-te, odor veselitor al Cuvantului; Bucura-te, stingatoarea focului ratacirii; Bucura-te, cinstita Cruce, aparatoare a deznadajduitilor; Bucura-te, tare aparatoare a celor ce bine calatoresc; Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!

Condacul al 3-lea:

Puterea Lemnului sa aratat atunci, spre adevarata incredintare a tuturor, si pe cea fara de glas si moarta, spre viata o a sculat; infricosatoare privire celor ce vor a culege mantuire, cand canta asa: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Avand Elena arma cea nebiruita, a alergat catre fiul sau, iar el, tare saltand indata, Crucea cea prea mare cunoscand-o, se bucura, si cu saltarile ca si cu niste cantari, zicea catre dansa unele ca acestea:

Bucura-te, cinstita Cruce, vasul luminii;

Bucura-te, cinstita Cruce, vistierul vietii;

Bucura-te, datatoarea darurilor Duhului;

Bucura-te, limanul cel neinviforat al celor ce calatoresc pe mare;

Bucura-te, masa care tii ca pe o Jertfa pe Hristos;

Bucura-te, vita care porti Strugurele cel copt care da vinul cel tainic:

Bucura-te, ca pazesti sceptrurile imparatilor;

Bucura-te, ca zdrobesti capetele balaurilor;

Bucura-te, stralucita cunostinta a credintei;

Bucura-te, pazitoarea a toata lumea.

Bucura-te, binecuvantarea lui Dumnezeu catre muritori;

Bucura-te, mijlocirea catre Dumnezeu a celor muritori;

Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!

Condacul al 4-lea:

Dumnezeiasca ravna intru sinesi luand Elena, cu osardie a cautat si a aflat Crucea care in pamant era ascunsa si pe cer imparatului se aratase, pe care laudand-o a zis: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

In chipul soarelui s-a aratat Crucea in lume, si toti de luminare umplandu-se si ca si catre o stea alergand, o vad pe aceasta ca pe o pricinuitoare de bunatati, in mainile cele sfinte inaltata, pe care laudand-o au zis:

Bucura-te, raza Soarelui celui gandit;

Bucura-te, izvorul Mirului celui nedesertat;

Bucura-te, chemarea lui Adam si a Evei;

Bucura te, omorarea stapanitorilor iadului;

Bucura-te, ca inaltandu-te impreuna acum, pe noi ne inalti;

Bucura-te, ca inchinandu-te pe suflete le sfintesti;

Bucura-te, lauda apostolilor cea in lume propovaduita;

Bucura-te, taria nevoitorilor cea preaiubita;

Bucura-te, cinstita Cruce, mustrarea evreilor;

Bucura-te, lauda credinciosilor;

Bucura-te, prin care sa surpat iadul;

Bucura-te, prin care a rasarit Darul;

Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!

Condacul al 5-lea:

Lemnul cel de Dumnezeu daruit, privindu-l toti, la acoperamantul lui acum sa alergam si ca pe o arma tinandu-l, printr-insul sa biruim taberele vrajmasilor si, pipaind pe Cel nepipait, cu bucurie sa cantam Lui: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Vazut-a lumina din cer marele Constantin, aratandu-se semnul Crucii cu stele, intru care si biruind multimea vrajmasilor, s-a sarguit de a descoperit lemnul Crucii si a zis catre dansul unele ca acestea:

Bucura-te, marginea sfatului celui negrait;

Bucura-te, taria poporului celui binecuvantat;

Bucura-te, cel ce infrangi taberele vrajmasilor;

Bucura te, cel ce arzi cu vapaia pe demoni;

Bucura-te, sceptrul ceresc al imparatestii osti;

Bucura-te, arma nebiruita a iubitoarei de Hristos osti;

Bucura-te, ceea ce dobori spranceana barbarilor;

Bucura-te, ceea ce ocarmuiesti sufletele oamenilor;

Bucura-te, izbavitoarea multor rautati;

Bucura-te, daruitoarea multor bunatati;

Bucura-te, prin care salta purtatorii de Hristos;

Bucura-te, prin care iudeii se tanguiesc;

Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!

Condacul al 6-lea:

Scara pana la cer s-a facut Crucea Domnului, pe toti suindu-i de la pamant catre inaltimea cerului, ca sa locuiasca impreuna si totdeauna cu cetele ingerilor, lasand pe cele ce sunt acum ca pe cele ce nu sunt si stiind ei a canta: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Lumina, Mantuitorule, stralucind peste toti cei din iad, ai luminat pe cei ce zaceau jos; iar portarii iadului, nesuferind raza Ta, ca niste morti au cazut, si cei ce s-au izbavit de dansii, acum, vazand Crucea, canta asa:

Bucura-te, invierea celor omorati;

Bucura-te, izbavirea celor ce se tanguiesc;

Bucura-te, desertarea vistieriilor iadului;

Bucura-te, castigarea desfatarii raiului;

Bucura-te, toiag care pe oastea egipteana o ai afundat;

Bucura-te, ca iarasi pe poporul israelitean l-ai adapat;

Bucura-te, lemn insufletit, a talharului mantuire;

Bucura-te, trandafir bine mirositor, a binecredinciosilor mirosire;

Bucura-te, hrana celor ce flamanzesc intru Duhul;

Bucura-te, pecetea pe care oamenii o au luat;

Bucura-te, cinstita Cruce, usa tainelor;

Bucura-te, prin care se revarsa rauri dumnezeiesti;

Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!

Condacul al 7-lea:

Moise, vrand preamult truditul neam al mantui din stricaciune, te ai dat lui ca un toiag, dar te-ai cunoscut lui si semn dumnezeiesc. Pentru aceea s-a spaimantat, Cruce cinstita, de taria ta, cantand: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Cel ce de demult a dat lege vazatorului de Dumnezeu in Sinai, de voie pe Cruce s-a pironit pentru cei fara de lege, de barbatii cei fara de lege si blestemul cel vechi al legii l-a dezlegat, ca puterea Crucii vazand-o toti acum sa cante:

Bucura-te, ridicarea celor cazuti;

Bucura-te, indreptarea celor robiti de patimile lumesti;

Bucura-te, innoirea invierii lui Hristos;

Bucura-te, dumnezeiasca desfatare a monahilor;

Bucura-te, copac bine infrunzit sub care se adapostesc credinciosii;

Bucura-te, Lemn de prooroci grait a fi pe pamant sadit;

Bucura-te, ajutorul imparatiei impotriva vrajmasilor;

Bucura-te, aparare tare a cetatii;

Bucura-te, a Dreptului Judecator aratare;

Bucura-te, a gresitilor osandire;

Bucura-te, cinstita Cruce, sprijinirea sarmanilor;

Bucura-te, cinstita Cruce, imbogatirea saracilor;

Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor;

Condacul al 8-lea:

Straina minune vazand, straina viata sa vietuim, mintea la cer inaltand-o; ca pentru aceasta Hris-tos pe Cruce sa pironit si cu trupul a patimit, vrand ai trage la Sine pe cei ce canta Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Tot a venit din inaltime, avandu-si Dumnezeirea, singur Cuvantul cel mai inainte de veacuri si, nascandu-Se din Fecioara Maica si lumii aratandu-Se om smerit si Crucea primind, a facut vii pe cei ce canta Lui:

Bucura-te, cinstita Cruce, arma pacii;

Bucura te, semnul calatorilor;

Bucura-te, intelepciunea si intarirea celor ce se mantuiesc;

Bucura-te, nebunia si sfaramarea celor ce dosadesc;

Bucura-te, sad bine rodit, nemuritor si de viata purtator;

Bucura-te, floare, care ai inflorit mantuirea noastra;

Bucura-te, ca impreunezi pe cele de pe pamant cu cele de sus;

Bucura-te, ca luminezi inimile celor de jos;

Bucura-te, prin care stricaciunea sa stricat;

Bucura-te, prin care mahnirea sa pierdut;

Bucura-te, bogatia bunatatilor celor inmiite;

Bucura-te, lauda credinciosilor cea de mii de ori numita;

Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!

Condacul al 9-lea:

A cazut tabara demonilor cea cu tot felul de sageti intrarmata si neamul evreilor sa rusinat, vazand ei ca de catre toti cu dor Crucea este inchinata si ca de-a pururea izvoraste tamaduiri celor ce canta: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Raurile cugetelor celor de rea credinta s-au oprit, fiind pironit pe lemn Tu, Hristoase, caci, cu adevarat, nu se pricep cum si cruce ai suferit si de stricaciune ai scapat, iar noi, invierea slavind-o, cantam:

Bucura-te, inaltimea intelepciunii lui Dumnezeu;

Bucura-te, adancimea Proniei Lui;

Bucura-te, necunostinta necuvantatorilor barfitori;

Bucura te, pierderea nebunilor de stele vrajitori;

Bucura te, ca arati invierea lui Hristos;

Bucura-te, ca patimirile Lui le innoiesti;

Bucura-te, ceea ce calcarea de porunca a celor dintai ziditi o ai dezlegat;

Bucura-te, ceea ce intrarile raiului le-ai deschis;

Bucura-te, cinstita Cruce, cea de toti cei dreptcredinciosi cinstita;

Bucura-te, a neamurilor celor necredincioase potrivnica;

Bucura-te, cinstita Cruce, doctorul celor ce bolesc;

Bucura-te, de-a pururea ajutatoare a celor ce se roaga tie;

Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!

Condacul al 10-lea:

Lumea vrand a o mantui, impodobitorul lumii la dansa S-a pogorat in chip de negrait si, intrupat fiind, Crucea a suferit, si pentru noi pe toate ca noi le primeste; pentru aceea si izbavindu-ne pe noi, de la toti aude: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid nebiruit si dumnezeiesc al lumii te intelegem, o, purtatoare de viata Cruce, ca Facatorul cerului si al pamantului pe tine gatindu-te, isi intinde mainile - straina auzire - si pe toti invata a canta:

Bucura-te, temeiul dreptei credinte;

Bucura-te, biruinta crestinilor;

Bucura-te, ca pe Amalec cel gandit l-ai infrant;

Bucura-te, ca de mainile lui Iacov mai inainte te-ai inchipuit;

Bucura-te, ca tu umbrele cele prea vechi le-ai innoit;

Bucura-te, ca tu glasurile cele de prooroci graite le-ai implinit;

Bucura-te, ca ai purtat pe Mantuitorul tuturor;

Bucura-te, ca ai stricat pe stricatorul sufletelor;

Bucura-te, prin care cu ingerii neam unit;

Bucura-te, prin care cu lumina neam stralucit;

Bucura-te, ca cinstindu-te, tie ne inchinam;

Bucura-te, ca strigand, tie glasuim;

Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!

Condacul al 11-lea:

Cantarea toata se micsoreaza, vrand a urma multimii minunilor tale, fiindca de-ti vom aduce tie, o preacinstita Cruce, multime de laude, nimic vrednic nu implinim, fata de cele ce ai dat noua, dar cantam: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Stralucire de lumina datatoare, celor ce sunt intru intuneric se daruieste Crucea aceasta de viata datatoare, ca lumina cea nematerialnica a primit-o si spre dumnezeiasca cunostinta pe toti povatuieste si, inaltandu-se acum, pe mintea noastra o inalta a canta acestea:

Bucura-te, luminatorul cel ce te arati celor ce sunt intru intuneric;

Bucura-te, stea, care stralucesti lumea;

Bucura-te, fulger, care orbesti pe ucigasii lui Hristos;

Bucura-te, trasnet, care slabanogesti pe cei necredinciosi;

Bucura-te, ca ai stralucit cetele dreptmaritorilor;

Bucura-te, ca ai risipit capistele idolilor;

Bucura-te, al careia chip din cer sa aratat;

Bucura-te, al careia dar pe viclesuguri le-a gonit;

Bucura-te, ceea ce insemnezi omorarea trupului

Bucura te, ceea ce omori pornirea patimilor;

Bucura-te, pe care Hristos s-a rastignit;

Bucura-te, prin care toata lumea sa mantuit;

Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!

Condacul al 12-lea:

Har voind Hristos a da oamenilor, mainile pe lemn isi intinde si neamurile toate impreuna le cheama si imparatia cerurilor o da tuturor celor ce cu vrednicie si cu credinta canta cantare: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cantand cantarea ta, te laudam cu dor pe tine lemnul Domnului ca pe un insufletit; ca pe tine pironindu-se cu trupul Cel ce stapaneste peste puterile cele de sus, ne-a sfintit, ne-a marit si ne-a invatat a zice acestea:

Bucura-te, cinstita Cruce, arma cea intelegatoare;

Bucura-te, sfanta privire a sfintilor;

Bucura-te, inainte-propovaduirea proorocilor si a dreptilor;

Bucura-te, purtatoare de lumina, mestesugire a lui Hristos;

Bucura-te, frumusetea si cununa dreptcredinciosilor ocarmuitori;

Bucura-te, stapanirea si intarirea cuviosilor preoti;

Bucura-te, podoaba cea prealaudata a adevarului;

Bucura-te, inceputul cel preabun al mantuirii;

Bucura-te, stralucirea cea luminata a tuturor;

Bucura-te, izgonirea agarenilor;

Bucura-te, faclie a luminii celei nestricate;

Bucura-te, veselia sufletului meu;

Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!

Condacul al 13-lea:

O, intru tot cantat Lemn, pe care a fost rastignit Hristos, Cuvantul cel mai sfant decat toti sfintii, primind rugaciunile noastre, de toata primejdia pe toti izbaveste-ne si de chinurile vesnice scapa pe cei ce canta lui Dumnezeu: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarasi Icosul intai si Condacul intai.

Rugaciune la Sfanta Cruce

Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mantuitorul Osufletului meu, marturisesc inaintea Ta, intru aceasta zi a rastignirii Tale, in care ai patimit si ai luat moarte pe Cruce pentru pacatele noastre, ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe si cu faradelegile mele cele rele. De aceea ma rog bunatatii Tale celei nemarginite, ca sa ma faci si pe mine partas sfintelor Tale Patimi, cinstitelor rani si mortii Tale celei de viata facatoare, pentru ca sa ma invrednicesc, prin darul Tau, sa castig si eu asemenea Tie, pentru dragostea Ta, precum Tu cel milostiv le-ai rabdat pentru mantuirea mea, intarindu-ma pururea cu aceeasi putere si rabdare ce ai avut cand Te-au rastignit nemultumitorii evrei.

De aceea intareste-ma, Doamne, ca sa pot ridica cu bucurie de astazi inainte Crucea Ta cu deplina pocainta, intristarea mortii Tale sa o simt, precum au simtit o Preasfanta Ta Maica, ucenicii Tai si mironositele femei. Si-mi inviaza simtirile mele cele sufletesti, ca sa cunoasca moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut si zidirile cele neinsufletite, care s-au miscat la rastignirea Ta; cum Te-a cunoscut talharul cel credincios si, rugandu-Ti-se, l-ai primit in rai.

Da-mi, Doamne, si mie, talharului celui rau, darul Tau, precum ai dat atunci aceluia, si iarta pacatele mele pentru sfintele Tale Patimi, si ma primeste prin pocainta impreuna cu el in rai, ca un Dumnezeu si ziditor ce-mi esti. Asemenea fa cu toti crestinii, vii si morti, precum se roaga Tie in toate zilele Sfanta Biserica si le lasa lor toate pacatele si-i invredniceste pe ei de imparatia Ta si sa vada lumina Ta si sa mareasca slava Ta. Ma inchin Crucii Tale, Hristoase si zic catre dansa: "Slava ei pentru dragostea Ta."

Bucura-te preacinstita Cruce a lui Hristos, ca prin tine s-a mantuit lumea, ridicand asupra ta pe Iisus tintuit. Bucura-te, pom preamarit, pentru ca Tu ai tinut rodul vietii ce ne-a mantuit din moartea pacatului.

Bucura-te toiagul cel tare ce ai sfaramat usile iadului. Bucura-te cheia imparateasca ce ai deschis usa raiului. Ma bucur si eu, pentru ca vad pe vrajmasii Tai surpati, iar pe prietenii Tai ca imparatesc in ceruri, pe vrajmasii Tai biruiti de puterea Ta, iar pe crestinii, ce Ti se inchina, inarmati cu puterea Ta. O, Rastignitul meu Hristoase, cate ai patimit pentru noi, cate rani, cate scuipari, cate batjocuri si necinste ai rabdat pentru pacatele noastre, pentru ca sa ne dai pilda de adevarata rabdare! De aceea cum pot eu sa fug de Cruce, vazand pe Hristos ca este ridicat pe ea? Cum sa-mi para grele chinurile vazand pe Stapanul meu ca le iubeste si le cere si le socoteste Lui de mare cinste? Rusine-mi este, cu adevarat, de ma voi intrista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii, sau de ispitele ce-mi aduc diavolii, trupul si gandul meu cel rau, sau pentru saracia si bolile ce-mi vin din voia lui Dumnezeu pentru pacatele mele, deoarece acestea toate le trimite pentru ca sa ma apropie mai mult de El pentru ca sa-L slavesc si sa ma pedepsesc in aceasta viata pentru binele meu, pentru ca sa ma odihnesc cu mai multa marire intru imparatia Lui cea vesnica.

Si de vreme ce este asa, inmulteste-mi, Doamne, ostenelile, ispitele si durerile, dar sa-mi inmultesti impreuna si sa-mi prisosesti si rabdarea si puterea, ca sa pot rabda toate cate mi s-ar intampla. Pentru ca recunosc ca sunt neputincios de nu ma vei intari, orbi de nu ma vei lumina, legat de nu ma vei dezlega, fricos de nu ma vei face indrazneti, rau de nu ma vei preface in bun, pierdut de nu ma vei ierta, robi de nu ma vei rascumpara cu bogata si dumnezeiasca Ta putere si cu darul Sfintei Tale Cruci, careia ma inchin si o maresc acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.